Nu este vorba in aceste randuri despre micii intelectuali, cei necunoscuti publicului larg din tara noastra, ci este vorba despre cei care apar pe micile ecrane si dau impresia ca ar stapani orice provocare la care sunt supusi. Un intelectual de mare anvergura se presupune ca are capacitatea de a se ridica deasupra maselor si de a da directia de conduita, gandire si actiune in societatea din care fac parte.

Marii intelectuali romani au insa o problema, dupa opinia mea. Acestia nu pot sa se disocieze de mediul social tot mai bulversat din cre fac parte. Scara valorilor dictata de cerintele unei societati in care nu cultura in sine nu este importanta, ci nevoia societatii de a recepta o cultura pe intelesul si pe placul sau, impinge intelectualul spre derizoriu si grotesc.

Asadar, desi nu este o scuza, este pe undeva de inteles faptul ca intelectualii romani isi ancoreaza si isi alimenteaza gandirea din cotidian. De aici si unele devieri spre un limbaj licentios, adeseori suburban, in emisiuni TV la ore de maxima audienta. Regretabil sau nu, gresit sau nu, foamea de imagine a acestora, ii "obliga" la atitudini si compotramente cel putin controversate.

Dupa opinia mea, este o falsa problema faptul ca unii din intelectuali se refugiaza in spatele unor grupuri/ partide/ persoane politice. Este dreptul fiecaruia sa considere proiectul/ doctrina/ opinia la care au aderat cea mai potrivita pentru propria-i persoana sau pentru interesul general. Si totusi, dupa parerea mea, ar trbui sa fie invers, intelectualii ar trebui sa dea o directie de abordare in politica romaneasca. Totusi, nu de azi de ieri s-a inventat oportunismul.

Si starea asta de fapt este cauzata de NOI TOTI!!! Degeaba aratam cu degetul spre smecheri politicieni, si parveniti fara sa luam atitudine! Pana cand vom tolera parvenitismul, amatorismul, demagogia, si vom accepta aceasta stare cronica de degringolada, vom avea o intelectualitate fara orizonturi clare.

Se pare ca totusi se intampla lucruri normale si in tara asta. Curtea Constitutionala a considerat ca legea votata de Parlament este conforma cu Constitutia. Protestul profesorilor din Capitala nu a fost in zadar.

Asadar oameni buni, pregatiti-va! In cazul in care, Legea va fi promulgata de Presedinte, va asteapta mari dezastre: inflatie, destabilizare financiara, poate neshte inundatzii cutremure de pamant, uragane, eruptii vulcanice violente, epidemii, incalzirea globala, etc.

Ii plang pe domnii de la agentiile guvernamentale ca nu vor mai putea avea salariile asa de mari, cu toate ca poate au obtinut performante deosebite, reusind, probabil, sa faca economii la consumabilele de birou (pixuri, creioane radiere, hartie, toner,etc.) pe cand unui nesimtit de profesor ii trebuie anual vreo 2000 (doua mii) de coli de hartie, pentru cele 18 ore/saptamana... dar care le suporta dintr-un salariu de vreo 300 de euroi. Pai incalzire globala ziceam, iata unde se duc copacii administrati de inteleptii de la "Romsilva", care primesc pe gratis de la Guvern hartia!

Puteti pune ultimele doua paragrafe intre ghilimelele de rigoare.

P.S. ªi încã se mai dezbate la toate televiziunile, radiourile ºi ziarele. Nu ºtiu dacã mãrirea de 50% este una decentã, dar la salariile din sistemul de educaþie, e normalã. Guvernul nici nu s-a obosit sã poarte negocieri cu sindicatele pe tema asta, iar poziþia de forþã a lor nu le aduce decât prejudicii de imagine. (adãugat la 26.10.2008)

Drajii mei, amu' cica sa votezi e un drept si o obligatie civica. Da' de ce se duce romanasu' nost' la vot? Iata cateva motive:

A. In mediul rural

1. Ca asa trebuie maica!...
2. Ca asa o zis dom' primar
3. ca sa ma vada satu' ce faine tzoale, masina, pantofi, palarie am
4. Nu stiu
5. etc.

B. In mediul urban

1. Ca vecinu', nevasta, soacra il place pe ala si sa-i fac in ciuda io votez pe alalalt
2. Ca face bine la imagine
3. Ca un candidat m-a ajutat la licitatiile pe care le-am castigat, de i-am putut lua odraslei/ nevestei/ fufei mele o masinuta/garsoniera/neshte tzoale misto etc.
4. Nu stiu
5. etc

Pai astea da motive sa te duci la vot! mai bine NU!

In aceste doua saptamani, de cand cu legea adoptata de Parlament, s-au facut dezbateri, care mai de care mai aprinse si mai realiste cu privire la salariile profesorilor. Recunosc faptul ca si eu fac parte din aceasta categorie profesionala, deci ma doare, ma intereseaza, si vreau sa se stie ca nu ma voi arunca in comentarii nejustificate la adresa nimanui, va fi doar un punct de vedere, si atat!

Dar sa luam pe indelete sirul evenimentelor:

1. In luna decembire 2007, Guvernul a refuzat printr-o Hotarare de guvern sa plateasca un avans pt. cei din Educatie, pe motiv ca ar creste inflatia, cu toate ca majoritatea Consiliilor locale aveau prvazute in buget sumele necesare, iar alte categorii bugetare primesc astfel de sume
2. In aprilie 2008 tot Guvernul a refuzat alocarea de fonduri pentru aceiasi salariati ca sa primeasca acele tichete-cadou, pt. diverse evenimente cu toate ca majoritatea Consiliilor locale aveau prvazute in buget sumele necesare
3. Sept-oct. 2008, tot Guvernul a motivat ca o crestere salariala de 50% ar afecta crestera economica, inflatia, Integrarea in UE, etc.

Haideti sa fim sinceri, acum: Domnii aceia de la ANRE, au salarii de 100 de ori mai mari decat al meu, daca ar fi majorat cu 50%. Deci problema nu este cati bani le dam amaratilor de profesori, ci CUM SE GESTIONEAZA RESURSELE UNUI BUGET AL ROMANIEI, LA CARE CONTRIBUIM CU TOTI!!! Deci facem economii la buget, doar sa se poata imbuiba altii???

Sumele care sunt alocate pe infrastructura din Educatie, se duc in conturile unor firme bine- cunoscute, pt. ca patronii acestora sa-si cadoriseasca odraslele cu masini, telefoane, toale sau alte cele SCUMPE, ca sa poata sfida profesorii care se imbraca cu haine second-hand, si vin cu autobusele la scoala. Deci dam acelasi buget sa se imbuibe clientii?

Dar hai sa facem un exercitiu de logica, simpla: actul de educatie inseamna mult, mult mai mult decat un exercitiu de a transmite niste cunostinte unor receptori. Inseamna responsabilitate, dorinta de a pregati oameni capabili sa raspunda la nevoile unei saocietati dinamice, este un act de CULTURA!

Deci iata asadar, noi profesorii putem provoca atatea dezastre... Da, ca din cauza noastra s-au intamplat cutremurele din China. Cum? Simplu, nici un profesor de Geografie sau Geologie din Romania nu i-a avertizat pe chineji ca sa afla intr-o regiune cu potential seismic. Da, ca din cauza noastra s-au intamplat inundatiile, ca nici un profesor de Geografie sau Meteo-climatologie din Romania nu a spus sa plecam in vacanta in iulie daca vine un ciclon in tara noastra. Da, ca din cauza noastra s-a intamplat criza financiara americana si acum globala, pentru ca nici un profesor de Economie din Romania , nu le-a spus americanilor sa nu consume mai mult decat produc, cat timp razboiul din Iraq mananca anual din propria lor munca de cetateni americani! Vedeti Dvs. ce putem noi dacsalii sa provocam?

Dar intrebarea ce se naste este urmatoarea: ar insemna cumva majorarea salariilor din educatie o crestere a calitatii in acest sector? Raspunsul meu, pe termen scurt nu dar pe termen lung DA!

"Ce frumoasa tara, pacat ca-i locuita!...", de cate ori am auzit sau citit aceasta expresie, fie din partea unor straini, fie din partea unor conationali de-ai nostri.

Ce-i drept, suntem un popor cam ciudat, inglobam in mentalitatea noastra cateva epoci istorice la un loc, din Preistorie - cu superstitii, temeri si credinte ancestrale, pana intr-o era post- industriala, cu spiritul sau de consum febril si poate tot mai aproape de autodistrugere. Chiar si din punct de vedere tehnologic, romanii sunt capabili sa foloseasca de la sapaliga aparuta in Neolitic (cca 5000 i. Hr.) pana la cele mai performante computere sau gadget-uri

Intr-o serie de articole pe aceasta tema intitulata Despre firea romanilor, aparute in revista Historia , la sfarsitul anului trecut si inceputul acestui an, autorul, acad. Florin Constantiniu, face o trecere in revista, ce-i drept usor subiectiva, dar destul de complexa - a unor lucrari, care se refera la romani. Trebuie sa recunosc faptul ca m-am regasit ca individ in aceste articole, cu defectele si cu calitatile pe care mi le asum.

Ceea ce scapa autorului este, dupa parerea mea, tendinta romanilor de a consi- dera supranaturalul ca facand parte din viata lor, si il accepta ca o fatalitate pe care nimeni si nimic nu o poate zdruncina, avand menirea de a modela destinul individului si de a realiza o eventuala punte de legatura intre real si ireal, eventual cu lumea de "dincolo". Aceasta tendinta a fost alimentata prin faptul ca Biserica a acceptat ca sensul unor sarbatori religioase sa fie completat de manifestari si obiceiuri precrestine care au devenit pentru comunitatile umane un mod de a-si exprima identitatea, iar pentru Biserica avantajul de a deveni populara. In cazul nostru, cel mai bun exemplu sunt obiceiurile din sarbatorile de iarna sau de la nunti si inmormantari.

Un aspect interesant exprimat de autor este mentalitatea taraneasca a romanilor. Desi pe unii ii deranjaza acest adevar, eu nu cred ca acesta poate fi tagaduit. Chiar si "domnii" care isi construiesc "vilisoare" de sute de mii de euroi, planteaza in curte barem un pom fructifer, macar asa de decor, sau nu uita sa-si traseze cu strictete limitele fata de vecini. Din pacate insa lumea taraneasca propriu-zisa e pe cale de disparitie. Peste 20-30 de ani vom vorbi despre fermieri, lucratori agricoli sau meseriasi, dar nu despre tarani. Atrag atentia ca ei TARANII, si nimeni altcineva au mentinut fiinta noastra nationala, ne-au format si construit ca popor, timp de cateva secole. Este chiar simplu: daca specialistii afirma ca limba romana s-a format prin sec. X-XI, iar primul document in limba romana dateaza din 1521 (= sec. XVI), atunci in mod logic este meritul lor ca au pastrat ceea ce era mai important LIMBA ROMÂNÃ, ºi rolul cel mai important revine femeilor din mediul rural românesc.

In alta ordine de idei, romanilor nu le lipseste spiritul de turma . Criticam pe cine trebuie criticat si laudam pe cine trebuie laudat. Chiar daca uneori unii inivizi fac nota discordanta, aceasta exceptie intareste regula. Dar cand e vorba sa actioneze, romanii ar proceda precum vechii atenieni, ar angaja mercenari, pentru a nu se pune rau cu vreo autoritate suprema. Bombanelile de pe margine si tacerea suspecta ajuta doar la descarcarea nervoasa, si atat...

De altfel romanul se crede detinatorul adevarului absolut , si in aceasta calitate atunci cand sta la masa la traditionala "berica" sau "cafeluta" vrea intotdeauna sa-si impresioneze auditoriul cu cunoasterea sa profunda asupra realitatii. Isi lauda flerul, isi critica dusmanul vazut sau nevazut si da inainte cu nemarginita sa intelepciune. Dar cand e sa actioneze, cand e sa schimbe cu adevarat ceva in viata si menirea lui, da vina pe orice si pe oricine, pentru a-si justifica starea de letargie in care se complace.

Romanii au si asteptari "mesianice", de la fiecare lider pe care il alege sau pe care i-l da soarta, sau se crede el insusi un mic Mesia. Recunoastem astfel mentalitatea conform careia in Evul Mediu, regii ca trimisi ai lui Dumnezeu pe Pamant, puteau vindeca cele mai cumplite boli. Si atunci nu e de mirare ca romanul isi baga inteleptul cap intre umeri, si face temenele incepand de la popa Tanda sau pana la vreun potentat al locului, sau la strainul care are x mii de euroi salariu in tara lui europeana sau nord-atlantica.

Dar despre tara noastra ce sa mai vorbim? Suprafata: 238391 Kmp Populatia 21,5 milioane locuitori... Cifre, in fata tuturor suntem niste biete cifre. Reci fara glas, doar niste cifre.

Dar mai crede astazi cineva in destinul Romaniei, in sansa poporului astuia de a fi ceva de capul sau? Trebuie sa marturisesc ca nu stiu nici eu ce sa cred.

Marturisesc ca am asteptat rezultatul "meciului anului", si totusi as fi gandit la fel! Mai marturisesc ca am creat acest blog cu dorinta ca poate fac un ban, sau poate il va citi cineva, fie si din intamplare. Fie cum o fi, eu doar scriu...

Sunt un profesoraº de ºcoalã din mediul rural, un profesor-þãran va sã zicã! nimic spectaculos, nu-i aºa? Au trecut vreo 31 de ani douã luni ºi 4 ziliºoare de când m-am nãscut, ºi parcã nu am fãcut nimic sã ies în evidenþã cu ceva! ªi totuºi, sã n-am nimic de spus? S-o credeþi dumneavoastrã! Pot spune ºi verzi ºi uscate, ºi vrute ºi nevrute, cã tot aia e!

Mãcar sã mã ceteascã cineva, poate voi învãþa ºi pe alþii ce tre' sã gândeascã!

DOAMNE-AJUTÃ!