Cunoaºterea umanã, raþiunea, este un dar cu care Divinitatea sau mama-naturã a înzestrat rasa umanã. Este îndeobºte cunoscut faptul cã, evoluþia speciei umane are ca bazã de plecare descoperirea empiricã de noi mijloace de existenþã, ºi cãutarea unui echilibru emoþional al indivizilor ºi comunitãþilor umane. Din punctul meu de vedere cunoaºterea umanã are doar douã domenii fundamentale: filosofia ºi matematica. Aceste douã domenii ale cunoaºterii, nu se exclud însã reciproc, ci se completeazã.

Filosofia, este un domeniu de cunoaºtere subiectivã a realitãþii. Din filosofie se pot sesiza cu uºurinþã multe manifestãri ale gândirii ºi creaþiei umane: artele (inclusiv literatura), organizarea socialã sau regimul politic al unei epoci sau regiuni. Dacã pentru Preistorie avem cele mai sãrace informaþii, cu privire la modul de gândire al indivizilor sau comunitãþilor strãvechi, Antichitatea ne-a lãsat drept moºtenire cunoaºterea acelor oameni prin izvoare scrise. Dacã alãturi de antropologie ºi arheologie, ar mai exista o ºtiinþã care sã se ocupe de urmele preistorice, am putea afla cu uºurinþã informaþii ceva mai intime în legãturã cu omul preistoric. Existã de pildã o ºtiinþã conexã psihologiei ºi criminologiei, care studiazã scrierea olografã (de mânã), ºi mã gândesc, ce bine ar fi dacã picturile rupestre preistorice, sau statuetele din lut ars, ar putea fi studiate asemeni scrierilor olografice!

Dar sã revenim. Spre exemplu, curentul filosofic cunoscut sub numele de stoicism, a avut cea mai mare influenþã în Imperiul Roman. Bazat pe : Eticã, Fizicã ºi Logicã, acest curent filosofic reflectã modul foarte riguros în care va fi organizat Imperiul, cel puþin pânã în sec. al IV-lea, când Creºtinismul a "confiscat" o bunã parte a gândirii materialiste, transferând-o spre o gândire metafizicã, din raþiuni doctrinare. Cel mai bun exemplu mi se pare influenþa asupra istoricului Titus Livius, care în lucrarea sa fundamentalã Ad Urbe Condita (De la fondarea Romei), pledeazã pentru reîntoarcerea la valorile tradiþionale ale vechilior întemeietori ai Romei. Totuºi în Occident, pãrinþi ai Bisericii precum Toma de Aquino ºi Sfântul Augustin, au preluat unele idei ale stoicismului. Ba, mai mult, în Renaºterea târzie, s-a nãscut neostoicismul, care i-a influenþat apoi de René Descartes ºi Immanuel Kant.

Revenind la legãturile dintre filosofie ºi matematicã, aº insera aici faptul cã unii din marii filosofi, au fost ºi matematicieni. Este cazul lui Pitagora, Arhimede, sau chiar René Descartes, care demonstreazã prin faptul cã existã numãrul imaginar infinit (simbolizat prin oo) existenþa lui Dumnezeu.

Matematica, este domeniul de cunoaºtere obectivã a realitãþii. Din matematicã s-au nãscut ºtiinþele exacte (fizica, chimia, biologia), care opereazã cu cantitãþi precise, ºi cu legi ºi teorii clare.

Dar hai sã facem un exerciþiu de logicã: între cifrele 0 ºi 1, existã un infinit de numere reale, raþionale ºi iraþionale. ªi atunci care este de fapt infinitul? Eu cred cã atigem aici un punct pe care tot filosofia îl rezolvã: vorbim aºadar de un "microcosmos" ºi de un "macrocosmos". Banalele numere 0 ºi 1, stau la baza sistemului de calcul binar, cu aplicaþii actuale în informaticã ºi ciberneticã. ªi în acest caz ajungem la filosofie, este vorba de filosofia orientalã. De pildã Chinezii vorbesc de yng ºi yang, sau persanii au preferat o abordare "dualistã" a lumii, sub influenþa Maniheismului ºi Mazdakismului.

ªtiinþele exacte, au evoluat la rândul lor sub influenþa filosofiei. De exemplu, fizica cuanticã, a cãrei formulã binecunoscutã a fost definitivatã de Albert Einstein, a stat la baza formulãrii Teoriei Generale a Sistemelor, fundamentatã în prima jumãtate a sec. XX de biologul german Ludwig von Bertalanffy, ºi care a avut o mare influenþã asupra tuturor ºtiinþelor care opereazã cu sisteme precise de calcul.

În alte privinþe filosofia a avut o mare influenþã asupra istoriografiei ºi politologiei. Aceasta se regãseºte mai ales în privinþa modului de a scrie istoria în funcþie de regimul politic în care a trãit, sau la care s-a raportat istoricul.

Aºadar, cunoaºterea umanã, în plenitudinea, sa poate sau nu poate rezolva cerinþele unei societãþi umane, însã este un dar la îndemâna fiecãruia dintre noi.