Poate că aceasta ar fi trebuit să fie postarea mea pentru ziua de 1 Decembrie. Dar, n-a fost să fie... mă rog, să-mi fie rușine!
Dar desigur, nu puteam să trec cu vederea acel extraordinar an 1918. Cum a fost posibil? Dacă ar fi să scriu despre tot ceea ce înseamnă 1918 pe plan național și universal, atunci chiar că aș plictisi multă lume. Pe scurt, anul 1918 a fost posibil datorită unui context internațional favorabil, datorită unei clase politice abile și responsabile, și nu în ultimul rând unei armate de țărani, care s-a sacrificat fără ezitare pentru ei și pentru generațiile noastre. Lor le datorăm faptul că putem să învățăm în școală propria limbă (indiferent de etnie), libertatea religioasă, de conștiință, etc.
Aș dori să evoc personalitatea unui om mai puțin cunoscut: Vasie Stroescu. Născut în 1845 în Basarabia, în ținutul Hotinului, acesta era descendentul unei familii de boieri, cu studii la Chișinău, Sankt Petersburg și Berlin, a reușit să-și facă o avere frumoasă din comerțul cu cai spre Rusia, și cu vite și porci spre Imperiul Habsburgic și Germania.
Într-un articol apărut în 1910 în ziarul Neamul românesc (anul V nr. 47), se arătau generoasele sale donații făcute școlilor și asociațiilor culturale ale românilor din Transilvania. Avea și cu ce. Din informații neoficiale, am înțeles că ar fi acumulat o avere echivalentă cu bugetul Bulgariei la nivelul anului 1909. Acest om nu a fost căsătorit niciodată, iar donațiile sale generoase, erau de cele mai multe ori anonime. Pur și simplu, citea presa vremii, de unde afla că școala sau asociația cutare din orașul cutare avea nevoie de suma cutare pentru a putea funcționa sub regimurile de ocupație austro-ungar sau rus. Asemeni lui E. Gojdu, și-a lăsat averea în slujba culturii naționale.
La moartea acestuia (13 aprilie 1926), au fost organizate funeralii naționale. I.I.C Brătianu, a ținut un discurs emoționant, și recunoștea faptul că V. Stroescu, a avut un rol mult mai important în crearea României Mari, decât al tuturor politicienilor acelor vremuri. |
