În aceste rânduri, îmi voi permite sã analizez, din punct de vedere politic, pe liderii mondiali care în viziunea unor specialiºti, mai mult sau mai puþin avizaþi, au avut un oarecare rol în politica mondialã, ºi în ceea ce priveºte destinele lumii, destinele speciei umane. Tot ceea ce voi scrie se bazeazã pe ceea ce am citit cândva, mai demult sau mai recent, fãrã sã fac vreun comentariu maliþios sau sã judec în vreun fel comportamentul sau acþiunile lor, care au influenþat sau nu (?) Omenirea. Vor fi doar niºte... cifre... ºi mici cometarii...

Un element comun care-i caracterizeazã pe marii lideri mondiali, este faptul cã, fãrã aproape nici o excepþie, aceºtia reprezintã forma cea mai degradatã a epocii, regimului politic ºi culturii în care au trãit ºi au evoluat.

ªi sã luãm primul exemplu: Napoleon Bonaparte. Nãscut în Insula Corsica, ºcolit la o instituþie de învãþãmânt militarã, acesta reprezintã forma cea mai degradatã a absolutismului luminat al secolului al XVIII-lea. "Exportul" Revoluþiei Franceze, în condiþiile unor regimuri politice conservatoare, i-a atras antipatia unui întreg continent. Autoproclamarea sa ca împãrat, nu era menitã decât sã legitimeze, în faþa marilor puteri europene ale vremii, o formã monarhicã de conducere a Franþei, la fel cu cele ale celorlalþi adeversari ai sãi. Totuºi, echilibrul european restabilit în 1815 la Viena, ºi victoria adversarilor lui Bonaparte, nu au putut stãvili revoluþiile europene din prima jumãtate a secolului al XIX-lea, sau pe cea de eliberare din America de Sud. ªi totuºi, "geniul" sãu revoluþionar a costat 3 milioane de vieþi omeneºti(!).

Iosiv Visarionovici Stalin, un fost seminarist la teologie, alimentat cu ideile panslavismului rus de la finele sec. al XIX-lea ºi cu ideile socialismului aduse cu trenul de "intelighenþia" rusã de pe la Paris, a reprezentat forma cea mai degradatã a miºcãrii socialiste mondiale. Politica sa internã ºi externã abilã, sau fermã, i-au adus la picioare Europã Centralã ºi de Est, ºi niºte adversari politici, interni sau externi, tot timpul cu un pas în urma sa, obligaþi sã ia tot timpul o poziþie defensivã. ªi totuºi, "geniul" sãu politic a costat 40 de milioane de vieþi omeneºti.

Adolf Hitler, un artist ratat, de origine austriacã, stabilit în Germania, alimentat cu ideile pangermanismului sec. al XIX-lea, cu idei preluate aiurea din Nietzche, ºi cu muzica lui Wagner, a reprezentat forma cea mai degradatã a democraþiei occidentale interbelice. A reuºit sã isterizeze un popor lipsit oarecum de o viziune, de un lider, pânã acolo încât, germanii înºiºi au crezut în legitimitatea lor de conducãtori ai Europei, de rolul lor providenþial în salvarea unor valori în care încã se mai credea. "Geniul" lui Hitler nu-l mai comentez, îi cunoaºteþi deja urmãrile...

Winston Churchill, un bun afacerist englez, din middle-class-ul britanic, mai mult ambiþios decât inteligent, a reuºit cu un discurs ferm sã capteze atenþia conaþionalilor sãi. El a reprezentat forma cea mai degradatã a imperialismului colonial. Prin "geniul" sãu, a reuºit, în ciuda unei bune intenþii, aceea de a câºtiga rãzboiul contra Germaniei lui Hitler, sã "rupã" lumea în douã ºi sã punã bazele "cortinei de fier"- expresie uzitatã de însãºi "genialul" premier britanic, chiar în 1946.

Realitatea din zilele noastre se mai certificã încã pe gândirea genialã a acestor lideri. În ciuda globalizãrii, a circlaþiei informaþiei, suntem tot la îndemâna celor ce vor "veghea" la pacea mondialã...