Patriotismul, sentimentul naþional, trãirea la maximã intensitate în faþa simbolurilor naþionale: iatã câteva principii ºi idei care, în ultima perioadã, par niºte paleative pentru poporul român. Suntem din punct de vedere emoþional, psihologic, în faza negaþiei, asemeni unui adolescent care nu recunoaºte cã morala pãrinþilor, profesorilor sau altor apropiaþi, sunt menite sã îi ghideze destinul într-o direcþie conformã cu normele morale ale unei societãþi, poate învechite, poate ancoratã într-un trecut în care nu mai credem. E de la sine înþeles cã nu avem încã maturitatea de a face o corelaþie între patriotism ºi democraþie.

Urmãrind desfãºurarea campaniei electorale pentru alegerea Preºedintelui SUA ºi rezultatul votului, precum ºi reacþia americanilor dupã aflarea rezultatelor, am avut o oarecare "revelaþie". Americanii au reuºit, pentru prima oarã în istoria lor, sã treacã peste unele idei preconcepute, ºi sã-l aleagã pe Obama, un politician de culoare ºi musulman la conducerea SUA. "Visul american" a fost pentru prima oarã împlinit, dar poate încã nu în totalitate. Când la conducerea SUA, va veni ºi prima femeie, fie aceasta de culoare, asiaticã, hispanicã sau albã, americanii vor deveni poate cea mai democraticã naþiune a planetei.

Reacþiile politicienilor din SUA, dupã aflarea rezultatelor, au fost, cel puþin la nivel declarativ, foarte favorabile, dând impresia unei unitãþi ºi forþe ºi mai mari a naþiunii americane. America este "blestematã" sã fie o mare forþã a lumii contemporane, ºi sã dicteze direcþiile generale ale politicii mondiale, în contextul globalizãrii ºi a crizelor care decurg din globalizare.

Cauzele care au determinat acest rezultat al alegerilor din SUA, nu le mai expun. Singura problemã pe care vreau s-o analizez este dacã acest rezultat a fost determinat de un sentiment patriotic al americanilor. Se vede treaba cã în SUA, patriotismul este egal cu democraþia, cã ambele concepte se intercondiþioneazã. Modul cum au apãrut SUA, ca stat, ºi cum a evoluat acest stat în istorie, este în aparenþã unic, original. Faptul cã un politician aflat în a treia generaþie dupã emigrarea bunicului sãu în SUA, dovedeºte cã acolo nu conteazã trecutul, ci mai degrabã viitorul pe care, calitãþile unui om pot sã-l schimbe (în bine sau în rãu!!!).

Speranþele pe care americanii ºi le-au pus în noul lor preºedinte, sunt foarte mari, dar ar putea fi spulberate din diferite cauze. ªi astfel, la urmãtoarele alegeri, acelaºi sentiment patriotic i-ar putea determina pe americani sã prefere pe altcineva.

Felul în care noi românii ne-am debarasat de patriotism ºi de sentimentul naþional este întrucâtva de înþeles. Dacã în 1918, am reuºit sã împlinim un vis, între cele douã rãzboaie mondiale, am "reuºit" sã erodãm foarte mult din idealul naþional, din cauza unei politici interne ºi externe falimentare. Dupã al doilea rãzboi mondial, în perioada 1948-1960, sub presiunea sovieticã regimul comunist a "reuºit" sã desconsidere valorile naþionale, în detrimentul "revoluþiei populare" ºi mai apoi "socialiste". În perioada 1960-1970, România a cãutat "calea proprie" pentru realizarea "revoluþiei socialiste", beneficiind pentru scurt timp de o deschidere pe plan extern. Naþionalism-comunismul introdus de Ceauºescu în politica internã ºi externã, a încercat sã reînvie sentimentul naþional al românilor, dar din pãcate, dupã 1980, a fost îmbinat cu acel "cult al personalitãþii", pe care românii îl mai condamnã ºi azi. Dupã 1990 au existat câteva rãbufniri de naþionalism feroce, pe care statele europene, l-au privit cu o oarecare îngrijorare, din cauza rãzboiului din fosta Iugoslavie ºi din Transnistria. Ne-am sãturat dupã anul 2000 de "patrioþi", cãci C.V. Tudor, a alunecat în derizoriu, iar discursul sãu patriotard a început sã alunece spre alte zone: anticorupþie, popor sãrac, anticomunism, etc.

Mulþi dintre compatrioþii ºi concetãþenii noºtri, nu vor mai merge la vot, cãci nu mai au nici o speranþã, nici un ideal, nici o dorinþã. Suntem un popor obosit , fãrã perspectivã, fãrã un model de urmat. Tot ceea ce ne rãmâne este "protestul" faþã de o clasã politicã incapabilã sã ne ofere o ºansã, ºansa noastrã.