Politica mondialã nu a fost niciodatã un apanaj al unui stat sau grup de state. Chiar ºi în ultima perioadã se acrediteazã ideea conform cãreia în politica mondialã, existã interese oculte, sau cel puþin existã grupuri de interese mai presus de voinþa oamenilor simpli, care devin victime ale acestora.

Dupã opinia mea, în perioada la care facem referire existã mai multe crize, care decurg unele din altele:

1. Criza energeticã, este cauzatã nu atât de lipsa resurselor ºi a soluþiilor, ci de nevoia tot mai acutã de energie ca efect al globalizãrii
2. Criza politicã, se rãsfrânge asupra relaþiilor dintre state, fiecare încercând sã îºi apere propriile interese, în raport cu necesitãþile interne. De aici rezultã numeroase conflicte, fie deschise (rãzboaie) fie latente (dispute diplomatice)
3. Criza financiarã, constã în lipsa de control a unor state în ceea ce priveºte piaþa liberã (consumul, asigurãrile, creditele, investiþiile)
4. Criza umanitarã, afeteazã regiuni întinse ale planetei, din cauza gestionãrii inegale a resurselor ºi direcþionãrii acestora cu precãdere spre marii consumatori (Europa, America de Nord, Asia de Sud-Est, Australia)

Toate aceste crize ar trebui, cel puþin teoretic, sã fie gestionate mai uºor datoritã globalizãrii, a informaþiei pe care o deþin marii lideri ai Lumii. Dar se vede treaba cã nu e chiar aºa... Marile corporaþii încearcã sã iasã cel mai bine din crizã, având sprijinul politicienilor, care le considerã interprinderi strategice, de interes naþional sau global. Sã nu ne mirãm aºadar cã politica ºi afacerile sunt asociate de nãdejde. ªi în plus, marile corporaþii oferã bani statelor lor din taxe ºi impozite, ºi un alt sac de bani pentru campaniile electorale.

În ceea ce priveºte organismele internaþionale, garante ale pãcii ºi securitãþii mondiale (ONU), acestea au în ultima perioadã un rol mai mult decorativ. În lipsa unor mecanisme concrete ºi ferme în privinþa conflictelor, este practic imposibil Consiliului de Securitate ONU sã opreascã demersurile mai puþin "diplomatice" ale unor state. În privinþa altor organisme, ca de pildã F.M.I., cu un rol important în finanþele mondiale, acesta are un rol pur ºi simplu fãrã importanþã, deoarece, spre exemplu SUA datoreazã câteva miliarde de dolari acestei instituþii, dar nu are mecanismele necesare pentru a recupera aceste datorii. Globalizarea aºadar este ca în fabula Câinele ºi cãþelul doar pentru "cei mari"...

Noua ordine mondialã pe care o percep eu acum, este de fapt o reacþe de feed-back a diferitelor state în faþa globalizãrii. Reacþia pare normalã, la o primã vedere, dar încalcã normele elementare de cooperare în cadrul ONU, pe care toate statele le-au semnat în momentul aderãrii la acest organism.