Dacã în momentul de faþã, existã în lume peste 150 de þãri, oare câte popoare existã în total? Întrebarea pare stupidã, însã dacã privim mai atent, existã popoare care nu au þara lor proprie (kurzii sau rromii- spre exemplu) ºi existã popoare, care locuiesc în mai multe entitãþi politice, cu identitãþi proprii, ca populaþie majoritarã (de ex. germanii în Austria ºi Germania), sau þãri cu populaþii diferite, dar cu una sau mai multe culturi predominante (state federale precum Rusia, S.U.A, Canada, India, Australia, China, etc.). Existã ºi paradoxuri istorice precum sârbo-croaþii, care vorbesc aproximativ aceeaºi limbã dar au religii diferite (ortodoxã ºi catolicã) ºi locuiesc în trei state: Serbia, Croaþia ºi Bosnia

Popoarele europene s-au format cel târziu în primele douã secole ale mileniului II d. Hr. Existã însã popoare mult mai vechi precum chinezii grecii sau evreii, care s-au format înaintea erei creºtine, ºi au avut ºi mai au un rol destul de important în cultura mondialã. Unele popoare vechi, ºi-au pierdut identitatea ºi rolul major în Istorie. Cele mai tipice sunt popoarele precolumbiene din America de Sud, sau egiptenii, vechii perºi, ºi popoarele din zona Mesopotamiei, care convertite la Islam, au adoptat în mod oficial limba arabã, deºi nu sunt arabi.

Popoarele din Lumea Nouã, au la rânul lor o istorie destul de scurtã, dar se manifestã tot mai viguros prin cultura lor. Dacã amintim patru limbi europene, relativ accesibile - engleza, franceza, spaniola ºi portugheza - acoperim o bunã parte a Planetei noastre. Astfel, cultura europeanã, la concurenþã cu cultura asiaticã (chinezã ºi arabã) sunt marile culturi care dominã în toatã lumea cunoscutã.

Dacã examinãm din punct de vedere rasial, antropologic mai precis, s-ar pãrea cã existã o situaþie mult mai complexã. Rasa albã, europoidã spre exemplu, are mai multe subrase: caucazieni, uralo-altaici, iranieni, semiþi, etc. Dar vom observa la fiecare popor, cã existã puþine cazuri în care sã existe o omogenitate rasialã sau subrasialã. ªi apoi, nu trebuie confundatã noþiunea de popor ºi cetãþeni. În orice caz, grupurile subrasiale, au avut o migraþie ºi o evoluþie istoricã greu de perceput, iar cazurile de pierdere a identitãþii unor grupuri de populaþie sunt extrem de numeroase.

Nu pot sã nu remarc în final faptul cã informaþia de care, cel puþin teoretic, orice individ o poate avea la îndemânã, poate transforma uneori ireversibil identitatea unor indivizi sau grupuri de persoane. Miºcãrile de populaþie sunt încã o realitate a zilelor noastre, iar informaþia ºi necesitatea de adaptare a individului la noi realitãþi, determinã uneori pierderea identitãþii.